|
Ma è propriu veru,
corpettedu d’agghianda,
ca cangiau ‘u tempu e simu
scumbinati,
e se ccà chiovi è bbonu a
n’atra vanda,
suli a San Giorgiu e a Gioj
acqua ch’i cati.
Na vota ‘stu paisi era na
mandra,
tutti c’a testa vascia a
pecuruni,
sulu du' vucicèdi di
Cassandra
l’atri ossequiùsi ‘o
frischiu d’u patruni.
Tutti ammucciàti arretu d’i
sipàli,
strisciandu sutta terra
comu vermi,
si strjcavano ‘ncodu di
Pascali
e puru se ‘i sputava eranu
fermi.
Poi avanz’a Vara nescìu nu
stranu dittu:
“Finìu Pascali, Pascali no’
‘nc’è cchjù!”,
ma ognunu si ‘ndi stava
ccittu ccittu,
ca s’u spagnavanu comu a
Belzebù.
Cercavano cumperma c’a manu
avant’e mussa:
“Ei fu Mattia Pascali?
Sparìu chidu campiuni?”
c’aricchj comu gurpi e ‘a
facci russa russa
parìanu tanti babbi
grattandusi i cugghjuni.
Poi, quando furu certi c’a
‘u fattu era sicuru,
si misaru li cauzzi,
cacciandusi la vesta,
isaru tutti ‘a crista,
nescìru ch’era scuru
si misaru m’abbàllanu e
ficiru gran festa.
“Ieu ‘u dissi sempi ca era
n’a carogna”
“Pezzu di mmerda, ‘mpamu e
cosa lorda!”
gridava mastru ‘Ntoni, cu’
‘u hjatu comu ‘a fogna,
‘ncarcava Mastru Micu,
pemmu ‘nci duna corda.
“Mo, giuvanedi, sapiti chi
bi dicu?
- dissi a n’a vota Roccu a
vuci chjna –
se su’ d’accordu ‘Ntoni e
Mastru Micu
a ‘stu paisi jeu nci’addirizzu
‘a schina”.
“Chi cagghju dici? Ca mo’
nci penzu jeu
pemmu cangiu li cosi ‘ntra
‘sta terra”
dissi Peppinu, ‘nu compari
meu,
chi fici ‘u babbu nommu
vaci ‘a guerra.
“Se permettiti jeu su’ l’amicu
i tutti,
e pozzu fari di voti na’
cessìna”
dissi Rafeli cercando pemmu
‘i futti
comu futtìa ‘e clienti
‘ntra ‘a cantina.
E fu cusì chi nescìu ‘a
lista “ ‘Nsocomè ”,
a lista “Piròci” e ‘a lista
“Cuddùganghi”
pecchì ‘i surici abballanu
se ‘a gatta no’ ‘ncè,
ca prima ‘ntr’o culu ‘nci
jianu quattru aranghi.
Ogni matìna facìanu ‘i mura
russi,
i candidati nescianu comu
fungi,
persinu ‘i pulici ‘ndavìanu
‘a tussi
ca ognuno si ‘nsonnava
pemmu mungi.
Carcunu
pemmu mungi, carc’atru pemmu mangia,
cu pecchì avìa assai chi
no’ mangiava,
cu’ pecchì abbituàtu mu’
s’arrangia,
e cu’ pecchì l’agghianda s’inzonnava.
Vidisti, Mattia, chidi chi
su’ i cchjù ‘mpami?
Propiu chidi chi guvernasti
pe’ capuni!
Ggenti chi si tenìa di
centu rrami,
chi tenìa i pedi ‘ntra
quattru scarpuni.
Ieu no’ sacciu s’è bberu ca
no’ torni,
ca canusciu a novella ‘i
Pirandellu,
e no’ fu mai ‘ntra chidi
papatorni
chi t’arridìa pemmu mi
fazzu bellu.
Dàmundi ‘na sberta regulàta
finu chi ancora ‘u bbonu
tempu reggi,
ca se pe’ casu ‘nci damu
l’ancata
si mangianu puru ‘i pirùna
d’i seggi.
Nd’avimu tempu pemmu nd’acchiappamu,
ma mo’ ‘u nimicu è propiu
arret’a porta:
pigghiamu nu zappuni e
lavuramu
sennò pe’ ‘stu paisi è mala
sorta.
N’dannu ‘na vucca comu a
n’a cortàra,
na fami comu lupi a luna
chjina:
si mangianu ‘u Carvariu,
piazza Vara
…e puru ‘a costata ‘i Santa
Marina!
Facimu fronti cu’ la bbona
ggenti,
cu’ fimmani, figghjoli ed
operai,
schiacciamunci la testa a
‘stu serpenti,
ca ‘stu paisi no’ l’avrannu
mai!
Dimostra pe’ ‘sta vota a
tutti quanti
ca no’ t’attornji sulu di
Fraccòla,
ma dassi puru spaziu ad
atra genti
chi non è serva, ma è
onesta e no’ facciòla.
Polistena, 17 ottobre
2004
|